A mur!t scriitoarea Ileana Vulpescu, autoarea romanului best-seller Arta conversației: ”Secretul căsniciei este toleranța. Focul de la început nu mai ține”

A mur1t scriitoarea Ileana Vulpescu, autoarea romanului best-seller Arta conversației: ”Secretul căsniciei este toleranța. Focul de la început nu mai ține”

Scriitoarea a încetat din viață miercuri, 12 mai, în București, la vârsta de 88 de ani.

Ileana Vulpescu s-a născut la 21 mai 1932, în Bratovoești, județul Dolj.

anul 1972, Ileana Vulpescu a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Cel mai cunoscut roman al său este Arta conversației, care a reușit să ajungă best-seller înainte de 1989.

Romanele ei au fost traduse în slovacă („Rămas-bun casei părintești”), maghiară („Arta conversației”), italiană („Sărută pământul acesta”) și franceză („Arta conversației”).

Debutul său a avut loc în revista „Familia” din iulie 1966, cu povestirea „Scrisoare către un cunoscut”.

În anul 1976, Ileana Vulpescu publica romanul său „Rămas-bun” Editura Cartea Românească – 2100 de exemplare, ce a fost premiat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București.

Cinci ani mai târziu a primit Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Cântarea României” pentru romanul Arta conversației , Editura Cartea Românească – 50.000 de exemplare, iar în 1987 a primit premiul „Flacăra”, pentru „Sărută pământul acesta”.

La 18 mai 2017, preşedintele Klaus Iohannis i-a conferit scriitoarei Ileana Vulpescu distincţia Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Cavaler în semn de “înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuţia remarcabilă avută la creşterea

valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilităţi de a lua contact cu literatura universală”.

A fost căsătorită cu scriitorul, traducătorul şi publicistul Romulus Vulpescu

Pe 12 august 2012, scriitorul şi soţia sa, prozatoarea Ileana Vulpescu – autoarea volumului “Arta conversaţiei” – îşi pierduseră unicul copil, o fiică pe nume Ioana. În luna septembrie a aceluiași an, Romulus Vulpescu a urmat-o pe Ioana.

”A venit la mine şi mi-a zis: „Aş putea să te întreb ceva?“. M-a întrebat dacă am citit Arghezi şi Barbu. Pentru el, erau două repere. Voia să vadă cu cine are de-a face: dacă e una care-a citit ceva sau dacă e o prostovană

e habar n-are. (râde) Am corespuns exigenţelor şi aşa s-a legat relaţia noastră. Am rămas de-atunci, din 1952, până anul trecut, la 18 septembrie 2012.”, spunea Ileana Vulpescu într-un interviu acordat Adevarul.

”Depinde cât sunt de potriviţi doi oameni în concepţii, în gusturi, câtă toleranţă au, contează foarte mult principiile, felul în care reuşeşti să comunici şi după ce marea flacără a iubirii nu mai este ce-a fost. Aşa cum există prietenii care durează o viaţă, tot aşa există şi căsătorii care durează o viaţă. Acum, concepţia este că, dacă a trecut marea iubire, divorţăm. Găsim alta. E, noi am aparţinut unei alte generaţii.

Mi-a zis: „Dragă, noi când ne însurăm?“ „Hai să hotărâm o dată.“ Ne-am decis la 9 aprilie 1958 – căsătoria civilă. La biserică, în Duminica Tomii, prima duminică de după Paşti. Nu a fost o nuntă ca astăzi. Pe vremea mea nu se făceau căsătorii fastuoase. Întâmplarea face că bărbatu-meu mi-a uitat buchetul acasă. Până să se ducă socrul meu să-l aducă, a văzut că erau pomii înfloriţi şi a rupt o ramură.”

”Viața, cu viteza Mileniului trei, ne desparte tot mai mult de prieteni, familie si cei dragi”

Într-un mesaj postat pe pagina sa de Facebook, traducătoarea Olga Jora îi aduce un ultim omagiu romacierei.

”S-a dus si ILEANA VULPESCU. Prin calmul si intelepciunea ei mi se parea ca este si va fi vesnica nu doar ca spirit literar ci si ca prezenta fizica. Tare rau imi pare ca nu am ajuns sa mai vorbesc cu ea. Imi planuiam sa o vizitez de Sf. Constantin si Elena, sa-i spun ca ma voi duce sa astern pe mare si niste flori pentru Ioana, acolo unde a dorit sa i se imprastie cenusa, dar din pacate timpul ne copleseste, problemele personale ne atintesc si devenim tot mai inerti cu neputinta implinrii gandurilor pe care le purtam in suflet.

Dar cateodata totul devine prea tarziu. Ne cunoastem de 50 de ani, a fost o perioada cand eram aproape , plini de optimism, voiosie , dar mai ales de bucuria fiecarei revederi. Dar viata cu viteza Mileniului trei ne desparte tot mai mult de prieteni, familie si cei dragi. Drum bun spre ceruri,

draga Ileana, sper ca-ti va fi mai bine acolo alaturi de Ioana si Barbozina. Te voi purta in suflet si in gand cu pildele tale si tactul tau plin de bunavointa fata de oameni, cu povestirile tale povatuitoare si mai ales cu smerenia care te caracteriza.” scrie antena3