Locul din România unde a fost găsit cel mai mare bulgăre de aur pur din Europa. „Spectacolul oferit de natură era fantastic”

0

Prin anii ‘40 într-o mină din România a fost găsită cea mai mare pepită de aur, care a fost extrasă vreodată din Europa. De altfel exploatarea din munții Metaliferi era faimoasă pentru acea bogăție în aur nativ (liber).

Totodată exploatarea zăcămintelor de aur din munții Metaliferi a existat de mii de ani, iar acest lucru este dovedit de toate acele descoperiri arheologice care au existat în regiune. Prin urmare cele mai vechi galerii miniere datează de la începutul secolului al doilea, chiar din perioada romană.

Astăzi minele antice care au fost realizate de romani se pot vedea și acum la Roșia Montană și în ținutul Bradului. Una dintre cele mai frumoase dintre galeriile antice există la Ruda-Barza din județul Hunedoara.

Aceasta a fost denumită și Treptele Romane, deoarece la capătul celor aproape 200 de metri ai acesteia s-au păstrat toate acele trepte dăltuite în stâncă din epoca romană. La final de secol al XIX-lea galeria romană a fost redeschisă, aceasta fiind găsită intactă și în același mod se păstrează și acum.

Deseori aurul era scos la suprafață în coșuri de nuiele, ca mai apoi să fie zdrobit și topit, pentru a putea obține aurul rafinat. Multitudinea de vestigii istorice, printre care: guri de mină, unelte miniere antice, pive, opaițe, statuete, morminte, inscripții din vremea romanilor și multe altele se găsesc pe tot cuprinsul ținutului Bradului, demonstrându-ne cât de importantă era această zonă pentru imperiul roman.

În ultimele două secole principalul motiv pentru care s-a exploatat intens, ca și pe vremea romanilor a fost cantitatea imensă de aur nativ care se găsește în această zonă, în perimetrul minier Barza, chiar din vecinătatea municipiului Brad. Iar în perioada dintre cele două războaie mondiale, din acest perimetru minier au fost extrase 75 de tone de aur brut, din care 55 de tone de aur fin și care au fost administrate de Societatea „Mica” din Brad.

După ani ‘50, anual erau extrase din perimetrul minier de la Barza circa 2,5 tone de aur. Conform unor note informative secrete se spune că la începutul anilor ‘50, întreaga cantitate atât de aur, cât și de argint, produsă anual în România era trimisă tocmai în Uniunea Sovietică.

La începutul anilor ‘60 producția de aur extras a început să scadă, deoarece zonele bogate în zăcăminte s-au epuizat. La acea dată galeriile miniere din regiunea Barza se întindeau pe o lungime de aproximativ 500 de kilometri, iar încă jumătate din ele erau active în primele decenii de comunism.

Cu toate acestea însă „Perla” ținutului aurifer a fost considerat zăcământul de la Musariu. De asemenea acesta este considerat cel mai mare din perimetrul minier care se găsește în zona Barza. Lungimea acestuia este de 2,5 kilometri, cu o lățime de 300 de metri și o înălțime maximă, fapt care a permis dezvoltarea filoanelor de aur de circa 750 de metri.

Zăcământul minier de la Musariu era unic în Europa, deoarece era foarte bogat în aur nativ (liber). Pepitele de aur care au fost descoperite aici aveau dimensiuni impresionante și doar în SUA și Australia au mai fost găsite asemenea pepite de aur. Geologul Grigorie Verdeș precizează:

„Zăcământul Musariu a fost unul dintre cele mai interesante zăcăminte din lume, caracterul său particular fiind determinat de procentul cu totul excepțional al aurului liber, din totalul aurului produs. Sunt foarte rare filoanele care să furnizeze minereu cu conținut rentabil, fără a avea și cuiburi de aur nativ vizibil.

Aici, în zona filoanelor 20, 30 și Țipiș, la orizonturile – 120 de metri, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăție excepțională. După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic.

Pare de necrezut că este posibilă prezența atâtor forme, în care imaginația găsește asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”.

O parte dintre aceste pepite de aur care au provenit de la Musariu au fost păstrate în muzeul Aurului din Brad. Denumirile acestora sunt date de forma lor, mai exact: „pana lui Eminescu”, „balerina, „harta României”, „feriga”, „cățelușul” și „rățușca”.

„Șopârlele din aur” sunt cele mai valoroase exponate care se află în colecția muzeului, valoarea acestora fiind estimată la mai mult de două milioane de euro.  Așadar pentru că zăcămintele erau epuizate, iar costurile de producție foarte mari, până la sfârșitul anului 2000 toate minele au fost închise definitiv.

Oare câte persoane își fac timp, măcar 10 secunde, să ajute un animăluț abandonat? Dar un copil care nu are ce mânca?
Spune ce crezi